Zidurile înalte de piatră ale centrelor de plasament pentru adulți din țară, care găzduiesc în mare parte persoane cu dizabilități intelectuale și psihosociale, ascund un șir de abuzuri grave. „Beneficiarii” centrelor – așa cum numesc autoritățile rezidenții – trăiesc în condiții inumane și degradante, sunt bătuți cu polonicul în cap până ajung la spital, sunt exploatați prin muncă până la deces, abuzați sexual în schimbul unor țigări și apoi bătuți pentru a nu divulga violul.
Pe parcursul ultimilor doi ani, ZdG a documentat din interior unul dintre cele cinci centre de plasament din țară și oferă detalii despre cum autoritățile statului eșuează în procesul de protecție și respectare a drepturilor persoanelor cu dizabilități instituționalizate. Atenționăm că urmează informații care vă pot afecta emoțional.
La 12 ani distanță de la scandalul în urma căruia Stanislav Florea, medic psihiatru la centrul de plasament din Bălți, a fost condamnat pentru violarea a 16 rezidente, autoritățile statului nu au reușit să dezvolte mecanisme eficiente de protecție a persoanelor cu dizabilități din instituțiile rezidențiale împotriva oricăror forme de abuz, la fel ca și mecanisme de notificare a acestora din partea rezidenților. Totuși, când astfel de cazuri sunt raportate, atât reprezentanții centrelor de plasament, cât și autoritățile statului, pun la dubii autenticitatea declarațiilor persoanelor cu dizabilități intelectuale.
Aceste aspecte au fost remarcate și de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CtEDO), care la sfârșitul lunii februarie a condamnat și criticat dur R. Moldova pentru sclavie, muncă forțată, tortură, discriminare și nerespectarea vieții private în cazul unei rezidente dintr-un astfel de centru.
