Candidați (pro-ruși) la alegerile prezidențiale din Republica Moldova își fac campanie cu mesaje alarmiste, susținând, printre altele, că armata română va trece Prutul sau că Republica Moldova va intra în război. Jurnaliștii de peste Prut au analizat declarațiile unor politicieni de la Chișinău care, în pragul alegerilor prezidențiale și al referendumului privind aderarea țării noastre la Uniunea Europeană, diseminează informații false.
Scrutin cu miză fără precedent pe fondul atacării Ucraina și al războiului hibrid rusesc împotriva Moldovei
Alegerile în Republica Moldova au avut mereu un caracter geopolitic pronunțat. La peste trei decenii de la destrămarea URSS, populația încă este nevoită să aleagă la fiecare scrutin (chiar și la cele locale) între vectorii de dezvoltare a țării Vest sau Est, între modelul european sau cel rusesc. Clasa politică, reprezentând în esență partide pro-rusești sau pro-occidentale, nu programe de dezvoltare, a manipulat societatea pe parcursul acestor ani, alimentând subiecte sensibile precum limba vorbită – română sau moldovenească, gaze mai ieftine din Rusia etc.
Candidații la alegerile prezidențiale din 20 octombrie nu ies, în general, din acest tipar, poziționându-se tot în favoarea/împotriva unuia din cei doi vectori de dezvoltare. Miza în această toamnă este însă mult mai mare ca de obicei având în vedere că alegerile vor fi dublate și de un referendum privind integrarea Republicii Moldova în Uniunea Europeană; practic, populația va trebui să decidă, de data aceasta definitiv, unde vrea să se situeze țara. O decizie favorabilă opțiunii europene ar însemna, practic, că va înceta oscilația dintre Est și Vest pe cicluri electorale, în funcție de cine câștigă alegerile.
Un alt aspect care diferențiază alegerile din această toamnă de cele anterioare este contextul regional neobișnuit în ultimii 30 de ani, cu un război agresiv declanșat de Rusia asupra statului vecin Ucraina din imediata proximitate a Republicii Moldova și cu pretenții rusești expansioniste evidente. Totodată, Kremlinul desfășoară un amplu război hibrid împotriva Chișinăului, care a ales, la fel ca și Kievul, integrarea în UE. Războiul hibrid s-a manifestat în ultimii ani prin șantaj energetic, campanii de dezinformare, încercări de destabilizare prin diverși agenți de influență, imixtiune în procesul electoral, inclusiv prin cumpărare voturilor; autoritățile de la Chișinău au denunțat chiar și un plan rusesc de a organiza o lovitură de stat la Chișinău cu ajutorul unor mercenari din Rusia, Belarus, Serbia și Muntenegru.
Campaniile de dezinformare sunt o componentă-cheie a acestui război hibrid pe care, de altfel, l-au precedat cu mult. Răspândirea de narațiuni false – sub formă de știri, dezinformări, propagandă, declarații ale unor actori politici, mituri istorice și identitare false etc. – reprezintă o constantă în Republica Moldova de-a lungul întregii sale existențe ca stat, și s-a amplificat în ultimii ani. Principalele teme ale acestui intens efort informațional privesc așa-zise amenințări la adresa identității și chiar existenței Moldovei și moldovenilor. Mesajele promovate direct de Moscova sau de către politicieni/persoane publice/media pro-rusă de la Chișinău spun că Moldova riscă să fie atrasă în război, să își piardă independența, să ajungă în colaps economic iar moldovenii să devină sclavi ai occidentalilor, să își piardă identitatea creștină și fibra morală bazată pe valorile tradiționale și de familie. Toate aceste amenințări vin, potrivit narațiunilor false, dinspre Uniunea Europeană, NATO, România, societatea civilă „soroșistă”, „agenda” LGBT etc.
Kremlinul mizează și de această dată pe partidele pro-rusești, folosind totodată și pe unii candidați/agenți pentru a promova mesaje împotriva cursului european de dezvoltare a Republicii Moldova.
Principalele construcții narative pe care le regăsim în retorica unor astfel candidați sunt: înarmarea Republicii Moldova, atragerea țării în război împotriva Rusiei, colaborarea cu NATO în detrimentul neutralității, cedarea suveranității și proprietății statului către Occident. Aceste narațiuni apar insistent în discursurile politicienilor pro-ruși.
România, sperietoarea perpetuă a filo-rușilor: „armata română va trece Prutul!”
Fosta guvernatoare a regiunii găgăuze, Irina Vlah, care și-a anunțat intenția de a candida pentru președinția Republicii Moldova, i-a cerut președintelui României, Klaus Iohannis „asigurări că, indiferent de unele afirmaţii şi declaraţii care se aud tot mai des în ultimul timp, Armata Română nu va trece Prutul, iar cetăţenii Republicii Moldova nu au de ce să-şi facă griji din acest punct de vedere”. Într-o scrisoare deschisă adresată președintelui României, Irina Vlah face trimitere la noua Lege a apărării naționale a României, care ar permite ca armata română să invadeze Moldova sub pretextul apărării propriilor cetățeni.
Proiectul legii respective a fost pus în dezbatere în România la începutul lunii aprilie și a dus imediat la un val de dezinformări rusești care au mers, toate, pe teza că Bucureștiul ar pregăti să trimită trupe dincolo de Prut – dezinformări care, la rândul lor, vor să apeleze la idei inoculate timp de zeci de ani de propaganda sovietică cu privire la agresivitatea României (fasciste) și pretențiile „expansioniste” ale acesteia; acest tip de discurs se bazează pe tezele existenței a două popoare diferite, moldovenesc și român, și prezintă perioadele în care teritoriul dintre Prut și Nistru a făcut parte din România drept unele de ocupație militară. Aceste meta-narațiuni au fost promovate insistent de forțele pro-ruse și după proclamarea independenței Republicii Moldova, în pofida faptului că România a fost prima țară care a recunoscut această independență și nu a emis vreodată pretenții teritoriale asupra Moldovei.
Rusia nu prezintă un pericol militar pentru Republica Moldova, însă România își poate disloca trupele la Chișinău într-o singură noapte, strict ipotetic, ceea ce va duce la pierderea suveranității, afirma – tot în rusă, ca și Irina Vlah – și o altă candidată la președinție, Natalia Morari, care și-a construit notorietatea ca jurnalistă ce își clama, foarte vocal și cu insistență, independența: „Teoretic, putem avea trei posibili inamici: statele vecine Ucraina și România, și desigur Rusia. Este doar un scenariu ipotetic. […] Să analizăm pericolul unei amenințări din partea Rusiei și frica că ar putea ajunge la Odesa și să nu se oprească acolo. Reprezentanții Pentagonului și alți înalți funcționari militari americani ne liniștesc că nu există nicio amenințare militară directă pentru Moldova la acest moment. Având în vedere situația de pe frontul ucraineano-rus și chiar dacă trupele rusești avansează, o fac doar câte o sută de metri pe zi, până la Odesa aceștia ar ajunge peste 40 de ani. Conforma analizelor experților militari. Peste 40 de ani. Astfel, după cum afirmă și partenerii occidentali, inclusiv NATO, nu există un pericol militar iminent în R. Moldova. Prin ce este într-adevăr periculoasă avansarea forțelor rusești spre frontiera noastră, repet, strict ipotetic, e faptul că până a ajunge rușii la Odesa, conducerea noastră va convoca Parlamentul într-o noapte, va invita trupele române și până în dimineață acestea vor fi dislocate la Chișinău. Va fi aceasta „Unirea”, sau o situație asemănătoare, în orice caz va însemna pierderea suveranității. Ca în proverbul caucazian: „oile s-au temut mereu de lup, dar le-a mâncat ciobanul”. Semnele unui astfel de scenariu deja le vedem în schimbare legislației din România care îi permite să-și apere cetățenii săi de peste hotare. Iar Maia Sandu, Igor Grosu și Dorin Recean sunt cetățenii români de peste graniță care trebuie apărați în primul rând”.
De notat că Natalia Morari este promovată în mediul online de oligarhul-infractor Veaceslav Platon, fugit din Republica Moldova pentru a evita închisoarea.
Avertismente lansate cu binecuvântarea KGB-ului transnistrean: „mâine va fi război!”
Într-o altă intervenție, aceeași Irina Vlah îi cere viitorului secretar general al NATO „o declarație oficială de recunoaștere a neutralității Republicii Moldova” – deși aceasta a fost recunoscută întotdeauna de NATO – fără să spună însă că neutralitatea Republicii Moldova este încălcată de fapt de Rusia, care staționează ilegal forțe pe teritoriul țării. Pe de altă parte,NATO a recunoscut mereu neutralitatea R. Moldova. În aceeași scrisoare deschisă, Irina Vlah reia, de altfel, și teza pregătirii Moldovei de război împotriva Rusiei, care este, de asemenea, promovată de propaganda Moscovei de când a izbucnit războiul din Ucraina.
Mâine va fi război! avertizează candidata VICTORIA FURTUNĂ, care a fost procuror în cadrul Procuraturii Anticorupție: „Al doilea mandat prezidențial al Maiei Sandu va începe cu un război, deschiderea celui de-al doilea front în Transnistria, război împotriva păcii, este în pregătire activă. Tot ajutorul străin în bani, cadre, arme, tehnică, pe parcursul ultimilor doi ani, a fost doar o pregătire a evenimentelor din toamna care vine… Mâine va fi război. Suntem pregătiți să ne îmbrăcăm fii și fiicele în uniforme și să-i trimitem la moarte?”
Furtună a făcut aceste declarații pe fundalul monumentului lui Suvorov din Tiraspol. Jurnaliști de la proiectul Zona de Securitate atrag atenția că „toate aceste narațiuni au fost rostite la doar câteva sute de metri de unitatea militară a Grupul Operativ de Trupe Ruse ce staționează ilegal în Republica Moldova. Mai mult ca atât, Furtună a înregistrat acest spot video cu acordul și în prezența angajaților structurilor de forță ale pretinsului Minister al Securității de la Tiraspol, care potrivit legii este considerat drept structură informativă ilegală. Piața Suvorov, unde a fost filmat anunțul, este patrulată 24/24 de către reprezentanții MGB-ului transnistrean îmbrăcați în haine civile, iar miliția transnistreană patrulează perimetrul în haine reprezentative structurii”, au explicat jurnaliștii de la Zona de Securitate, o platformă informațională specializată pe problematică transnistreană.
Guvernarea pro-europeană sperie populația cu războiul
Avertismentele pro-rușilor că se pregătește aruncarea Republicii Moldovei în război sunt dublate de acuzații că, de fapt, guvernarea ar vrea să sperie populația cu pericolul declanșării unui război pentru a-și putea face jocurile.
A afirmat-o candidatul Partidului Socialiștilor, pro-rus, fostul procuror general Alexandr Stoianoglo, într-un interviu pentru portalul Tribuna „administrația Maiei Sandu este o administrație a retoricii și a isteriei care are ca punct central războiul și înarmarea. Dacă veți lua din arsenalul de comunicare al autorităților subiectul războiului din Ucraina, veți vedea că ei nu mai au nimic de spus oamenilor. Toată lumea s-a săturat de acest țipat și de această isterie. În același timp, Moldova poate deveni un loc mult mai sigur dacă pur și simplu urmează voința și înțelepciunea majorității oamenilor pașnici. Dacă în Europa va exista cu un chibrit aprins mai puțin, atunci pacea în regiune va veni mult mai repede decât pare”.
Teza este promovată și de Natalia Morari: „întrucât după declarațiile reprezentanților NATO, SUA, României că din punct de vedere militar în prezent nu există nicio amenințare, experților în PR ai Maiei Sandu le este mai dificil să promoveze pericolul războiului și apropierea rușilor de frontierele noastre. De aceea, ei, experții în PR, au inventat o nouă sperietoare pe care cel mai probabil o vor utiliza pe larg pentru isterizarea societății. Iar într-un final – spălarea pe creieri și crearea panicii. Trebuie să precizez că senzația de frică în fața pericolului este cel mai puternic sentiment al inconștientului uman care blochează complet gândirea rațională. Orice expert în tehnologii politice ar spune că un om speriat este gata la orice, orice lipsuri, orice condiții, orice acțiuni, doar să evite pericolul. Esența acestor tehnici politice constă în crearea unui pericol fals, unei atmosfere de frică, dacă ar câștiga alt candidat decât Maia Sandu acesta va fi neapărat pro-Kremlin și respectiv va primi ordin personal de la Putin să pornească război împotriva Ucrainei”.
Pro-europenii le vând țara străinilor
Vasile Tarlev a fost premier în perioada în care președinte a fost comunistul Vladimir Voronin; de atunci se află într-o poziție de permanent aspirant la o funcție în stat, dar nu a reușit să îi convingă și pe alții – politicieni relevanți sau electorat – cu privire la capacitățile sale. Tarlev își dorește acum președinția și încearcă să cucerească electoratul cu un discurs exersat de ex-comuniști și populiști din Europa de Est în anii ’90: cel al vânzării țării către Occident. Vasile Tarlev a venit cu un adevărat val de mesaje privind vânzarea unor obiective strategice ca Aeroportul, Portul Giurgiulești sau rețelele electrice, cu scopul de a elimina statul moldovenesc. Într-un alt mesaj Tarlev vorbește de clădiri emblematice din Chișinău, cum sunt Casa Presei și Palatul Republicii, iar într-un al treilea aduce în discuție și NATO (cu trimitere, evident, la renunțarea la neutralitate) afirmând că terenul Universității Agrare va fi dat spre folosință Alianței.
Teza vânzării proprietăților țării către străini este promovată și de candidata care transmite mesaje din Tiraspol, Victoria Furtună.
Moldovenii știu mai bine ce limbă vorbesc: moldoveneasca
Parlamentul Republicii Moldova a adoptat, în 2023, o lege prin care limba română devine limbă oficială a țării. Legislativul a pus în aplicare, astfel, o hotărâre a Curții Constituționale în acest sens, hotărâre care, la rândul său, arăta că limba română fusese proclamată limbă oficială prin Declarația de Independență a Republicii Moldova. Faptul că limba nativă a populației dintre Prut și Nistru este româna este o simplă constatare ce ține de lingvistică. Sovieticii au promovat însă decenii întregi mitul fals al existenței unei limbi moldovenești, diferită de limba română și vorbită de o etnie inventată, de asemenea, de sovietici – cea moldovenească. Acea teorie a continuat să fie promovată, după obținerea independenței Republicii Moldova, de Rusia, de minoritățile rusofone din Republica Moldova și de formațiunile politice pro-ruse de la Chișinău.
O astfel de formațiune este Partidul Socialiștilor, al cărui lider, Igor Dodon, s-a referit în repetate rânduri la limba moldovenească. Candidatul partidului la alegerile prezidențiale, Alexandr Stoianoglu, a adus și el în discuție tema respectivă, dar a căutat să aducă anumite nuanțe. În interviul pentru Tribuna notat mai sus, Staianoglo a spus că „din punct de vedere filologic, nimeni nu poate nega că aceasta este o singură limbă. Toată lumea este de acord cu asta. Și ar fi stupid să negi asta. Însă în ceea ce privește denumirea, aceasta nu este o întrebare filologică. Există destul de multe cazuri în care limbi identice din diferite țări sunt numite diferit. În acest caz, dreptul la opinia finală aparține întotdeauna majorității oamenilor, aparține poporului, felului în care se autoidentifică. Oamenii, și nu cadrele academice, au întotdeauna dreptate în acest caz. Dacă majoritatea populației țării noastre își consideră limba moldovenească și dacă dorește să consacre acest lucru în legislație, atunci așa să fie”.
Și candidata susținută de oligarhul-infractor Veaceslav Platon, Natalia Morari, susține teza că populația trebuie să aleagă denumirea limbii: „O parte dintre noi o numesc Ziua Limbii române. Altă parte crede că limba e moldovenească. Uniți împreună suntem poporul Republicii Moldova și Limba este cel mai puternic element al unității noastre. Pentru că suntem un popor și pentru că numai uniți suntem puternici – e cazul să ne oferim dreptul să alegem cum numim limba”.
