„Caravana amintirilor din Gulag”, o expoziție care reînvie emoția unor destine tragice, ale deportaților și victimelor regimului totalitar din stânga Prutului, în perioada sovietică, ajunge în satul Plop pe 13 iulie și poate fi văzută între orele 17.00 – 21.00, pe str. Arhanghel Mihail nr. 4.
Primăria satului Plop și Asociația pentru cultură și arte Arbor propune spre vizionare „Caravana amintirilor din Gulag”, o expoziție itinerantă menită să familiarizeze publicul, prin intermediul unei serii de mărturii ale deportaților și ale victimelor regimului totalitar-comunist, cu suferințele tragice prin care a trecut populația din stânga Prutului în perioada sovietică. Este un proiect realizat în parteneriat cu Muzeul Național de Istorie a Moldovei, Ambasada Republicii Moldova în România, compania de teatru UNTEATRU, Biblioteca Națională a Republicii Moldova și cu sprijinul gazdelor expoziției – primării, consilii raionale, muzee și teatre din România și Republica Moldova.
Expoziția se bazează pe o componentă de cercetare, pe documentarea efectuată de istoricii Muzeului Național de Istorie a Moldovei în parteneriat cu Centrul de Excelență Institutul Pro Memoria, Institutul de Istorie al USM, Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălți și Universitatea de Stat „B.P. Hasdeu” din Cahul, în perioada 1991 – 2021, și este realizată din perspectivă curatorială și interdisciplinară, prin construirea unei instalații din mărturiile deportaților, cu fotografii, grafică, lucrări de artă, materiale audio și video.
Astfel, pentru o mai bună înțelegere a călătoriei deportaților spre exilul „pe vecie” și a dramelor trăite pe pământ străin, caravana prezintă, pe lângă mărturiile fotografice, scrise și audio – în lectura actorilor Cristina Casian, Florentina Țilea, Florina Gleznea, Ionuț Vișan, Marius Turdeanu și Richard Bovnoczki –, harta Gulagul basarabenilor (2022) de Ramona Iacob, animația Mîța fără nume (2022) de Ghenadie Popescu, lucrările de artă Familia Pascal și Șalul mamei (2024) de Vasile Rață.
„Pe la 3 de noapte a venit un detașament de ostași ruși, însoțit de un căpitan şi de președintele sovietului sătesc. Ne-au spus că suntem „ridicați” şi ne-au ordonat să urcăm în mașină. După câteva săptămâni de drum, fără apă şi fără mâncare, am ajuns în regiunea Omsk. Condițiile de trai și de muncă erau îngrozitoare, eram câte patru familii într-o baracă. Chinuiți şi flămânzi, ne adunam seara şi ne săturam de plâns. Eram mereu cu gândul acasă. Cea mai mare frică ne cuprindea atunci când veneau la apel şi ne spuneau să ne luăm gândul de la Moldova. Nu aveam nicio speranță că vom putea să ne întoarcem vreodată.”
Este mărturia lui Tudor Cociu (n. 1930), originar din Hâncești, deportat în 1949 împreună cu familia în regiunea Tiumen.
În perioada anilor 1940–1941, 1944–1953, pe lângă dramele care au urmat ocupației Basarabiei de către URSS: război, foamete și colectivizare forțată, basarabenii au cunoscut și teroarea deportărilor în Siberia și Kazahstan, înfăptuite de conducerea sovietică sub pretextul înlăturării din societate a persoanelor cu „origini nesănătoase”, din rândul păturilor înstărite, etichetați „culaci”. Deși nu se cunoaște cifra exactă a celor care au avut de suferit de pe urma represiunilor, estimările istoricilor se ridică la câteva sute de mii de persoane deportate în perioada 1940–1953.
Oamenii au fost transportați în vagoane de marfă și plasați în așezări cu regim forțat de reședință. Cei mai mulți dintre deportați au decedat în timpul călătoriei și în primii ani de exil, din cauza condițiilor dure de trai. Munca era extenuantă, iar alimentele, puține și raționalizate. Dincolo de tragismul acelui context istoric, poveștile de viață prezentate în această expoziție dezvăluie „realitățile timpului”, percepțiile și trăirile celor care au îndurat gulagul. Sunt nenumărate episoade ale suferinței: momentul „ridicării” și al călătoriei spre „așezările speciale”, foametea și gerurile aspre, mersul la școală și învățământul în limba rusă, umilințele, violențele și abuzurile, moartea, în cele din urmă. Iar pe lângă acestea și timbrul copilăriei, cu credințele și jocurile inerente vârstei.
În contextul unui război de durată la granițele Republicii Moldova și României, cel al Federației Ruse împotriva Ucrainei, Asociația Arbor consideră necesar realizarea acestei expoziții ambulante nu doar pentru a ne reaminti sau descoperi o pagină tristă din istoria basarabenilor și de a conștientiza trecutul zguduitor, dar să rămânem vigilenți față de practicile trecutului, care se dovedesc că nu au dispărut, iar erorile și teroarea secolului trecut ne amenință și acum.
Caravana va ajunge în următoarele locații:
09 iulie – București (Facultatea de Litere, str. Edgar Quinet nr. 5–7, sector 1)
10 iulie – Focșani (Piața Unirii)
11 iulie – Iași (CIAC Baia Turcească, Strada Arhitect G.M. Cantacuzino)
12 iulie – Nisporeni (Casa Națională, str. Alexandru cel Bun nr. 5)
13 iulie – Plop, Dondușeni (str. Arhanghelul Mihail nr. 4)
14 iulie – Drochia, (Primăria, bd. Independenței nr. 15A)
15 iulie – Hîncești (Palatul de Cultură, str. Mihalcea Hîncu nr. 140)
16 iulie – Căușeni (str. Alexie Mateevici nr. 9)
17 iulie – Cahul (adresa va fi comunicată în scurt timp)
18 iulie – Avdarma, UTA Găgăuzia (Muzeul de Istorie a satului Avdarma)
19 iulie – Chișinău (Muzeul Național de Istorie a Moldovei, str. 31 August 1989 nr. 121A)