Astăzi, 1 mai, este marcată Ziua Internațională a Muncii, un omagiu adus luptei istorice a muncitorilor din întreaga lume pentru drepturile sociale și economice. În timp ce originile acestei zile sunt strâns legate de lupta pentru condiții de muncă mai bune și ore de lucru mai scurte, 1 mai s-a transformat într-o sărbătoare a relaxării.
În secolul al XIX-lea, la apogeul Revoluţiei industriale, mii de bărbaţi, femei şi copii mureau în fiecare an din cauza condiţiilor rele de muncă şi a orelor lungi de lucru. Muncitorii erau exploataţi la maximum, fiind obligaţi să muncească până la 15 ore pe zi, fără o plată adecvată şi în condiţii de siguranţă. De asemenea, nu era ceva neobişnuit ca minorii să presteze o muncă grea în condiţii dificile pentru un salariu mic.
În 1864, Asociaţia Internaţională a Muncitorilor (IWA) din Londra s-a format cu intenţia de a lupta pentru drepturile muncitorilor. Convingerea lor era că angajaţii ar trebui să lucreze în condiţii sigure, având un salariu mai bun şi în cadrul unui program de lucru prestabilit.
În 1871, muncitorii din Franţa au fost inspiraţi de activitatea Asociaţiei Internaţionale a Muncitorilor şi i-au urmat exemplul, pornind propria lor mişcare muncitorească.
În încercarea de a pune capăt acestor condiţii inumane de muncă, Federaţia Organizaţiilor Meşteşugăreşti şi a Uniunilor Sindicale (mai târziu, Federaţia Americană a Muncii) a ţinut o convenţie la Chicago în 1884. Federaţia a proclamat faptul că „opt ore vor constitui o zi legală de muncă de la 1 mai 1886 şi după această dată”. În anul următor, „Knights of Labor” – pe atunci cea mai mare organizaţie a muncitorilor din America, constituită ca o societate secretă a croitorilor în Philadelphia, în 1869 – au susţinut proclamaţia, ambele organizaţii încurajând muncitorii să facă grevă şi să protestez.
Pe 1 mai 1886, muncitorii din SUA au organizat demonstrații pentru a-și susține cauza, cea mai mare fiind la Chicago, cu aproximativ 90.000 de participanți, dintre care 40.000 în grevă. La Piața Haymarket din Chicago, trei zile mai târziu, tensiunile au escaladat și poliția a intervenit brutal. Au fost înregistrate decese și răniți.
În 20 iulie 1889, la primul Congres al Internaționalei a II-a din Paris, s-a stabilit ca 1 mai să fie Ziua Internațională a Muncii, marcând tragicul eveniment de la Chicago și solicitând autorităților să accepte ziua de lucru de opt ore. Ziua a fost recunoscută oficial la al doilea Congres al Internaționalei a II-a din 1891, de la Bruxelles.
SUA şi Canada marchează Ziua Muncii, în prima zi din luna septembrie. Alte ţări, precum Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord şi Republica Irlanda dedică prima zi de luni din luna mai acestei zile. În Australia, fiecare stat are o zi a muncii pe care o sărbătoreşte în prima sau în a doua zi de luni a lunilor martie, mai sau octombrie. Noua Zeelandă marchează Ziua Muncii în cea de-a patra zi de luni din octombrie. Ziua de 1 Mai este zi nelucrătoare în cele mai multe state, inclusiv Republica Moldova.
