Pe 26 aprilie 1986, reactorul 4 al centralei de la Cernobîl a explodat, cauzând unul dintre cele mai mari dezastre nucleare din istorie. În timpul incendiului, în atmosferă au fost eliberate cantități uriașe de radiații sub formă de radioizotopi gazoși, poluând radioactiv zona înconjurătoare și afectând grav sănătatea angajaților centralei, dar și a populației civile.
Erau preconizate experimente la blocul patru și, pentru că nu au fost respectate regulile tehnice de securitate, presiunea și temperatura în reactorul din al patrulea bloc au crescut atât de mult, încât pereții de beton, cu grăsimea de cel puțin 6 metri, nu au rezistat, și blocul a explodat ca o bombă.
Sute de mii de tone de elemente reactive s-au dispersat în aer.
140 de mii de kilometri pătrați din teritoriul URSS au fost contaminați radioactiv. Cel mai mult au fost afectate teritoriile care în prezent fac parte din Rusia, Ucraina și Belarus. Localnicii au fost evacuați din zonele expuse contaminării.
În perioada imediat următoare catastrofei au decedat 31 de oameni, iar 600 000 de persoane implicate în lupta împotriva incendiilor și în operațiunile de curățare au primit doze mari de radiații.
La lichidarea consecințelor tragediei au participat și 3 550 de persoane din Moldova, de pe ambele maluri ale Nistrului. Au rămas în viață 1 838 de oameni. O parte sunt imobilizați. Mulți se confruntă cu cancer și alte boli provocate de radiație. Sunt familii distruse.
Participanții la lichidarea consecințelor avariei de la Cernobîl au o serie de compensații și ajutoare materiale, printre care alocații lunare de stat în caz de dizabilitate severă, accentuată și medie, ajutor material unic anual pentru însănătoșire. La fel, au dreptul la compensație bănească lunară, în schimbul asigurării cu produse alimentare și suplimente alimentare, care contribuie la eliminarea din organism a radionuclizilor.

















