Departe de casă, dar mai aproape ca oricând de oameni, o refugiată din Ucraina predă ore de pictură în municipiul Bălți. Astfel, a reușit să transforme dorul de țară în inspirație și durerea în culoare. Este povestea Irynei Markova, profesoară cu o experiență de peste 15 ani, care a venit în Republica Moldova în aprilie 2022, fugind de război, împreună cu tatăl său și fiul de doar doi ani și jumătate.
„Tatăl avea șaptezeci de ani, acum are deja șaptezeci și trei. Și cu fiul meu. Fiul avea doi ani și jumătate. Acum are deja șase ani. Reiese că jumătate din întreaga sa viață copilul o trăiește într-o țară străină, într-un oraș străin”, a spus Iryna Marcova, refugiată din Ucraina, pictoriță.
Când războiul a ajuns prea aproape, Irina a înțeles că nu mai poate să rămână acasă. La început au găsit adăpost într-o biserică din satul Răuțel, iar mai târziu — într-un cămin din Bălți, alături de alți refugiați. Dar în loc să se lase copleșită de dor și nesiguranță, Iryna a ales să dăruiască din timpul, talentul și inima ei.
„Am mers la Primărie și am devenit voluntară. Am organizat evenimente. Ziua refugiaților în 2022, am fost eu cea care am organizat-o împreună cu Primăria”, a adăugat pictorița.
Astăzi, Iryna predă lecții de desen și pictură atât copiilor moldoveni și ucraineni, cât și adulților la mai multe centre. Pentru unii e o școală a culorilor, pentru alții — o formă de vindecare.
„Noi pictăm cu vopsele, pictăm cu pastel. Facem grafică, tuș–pană — avem foarte multe tehnici. Îmi doresc ca toți să învețe cum se construiește corect un desen, compoziția, bazele compoziției — toate acestea le predau. Și culorile. Să vadă culoarea și să cunoască cum să o aplice corect. Pot învăța pe oricine să deseneze. Dar nu oricine va deveni pictor”, a mai spus femeia.
În jurul Irynei s-au adunat oameni care, la rândul lor, își caută liniștea. Femei refugiate care au descoperit, prin artă, o cale spre echilibru. Astfel, cursurile Irynei au devenit o terapie tăcută — un loc unde pensula șterge durerea și aduce pace.
„Eu nu am știut niciodată să desenez și nu am mers la o școală de arte. Dar, știți cum se spune — împlinirea ta se reflectă în copiii tăi. Iar acum am decis să mă ocup de mine însămi, să-mi realizez planurile și ideile. Și, se pare, îmi reușește. Doar aici m-au descoperit. Eu doar am venit, iar restul s-a întâmplat datorită acestui om, Irynei”, a povestit Elena Dobrencu, refugiată.
Elena Ceh s-a refugiat cu familia în Bălți în luna aprilie a anului 2022. În Ucraina erau antreprenori, așa că și-au deschis și aici un mic magazin alimentar. Dar nu a fost suficient pentru vindecare.
„Vin aici pentru liniște sufletească. Cândva știam să desenez, iar acum, venind la Iryna nu doar că mă simt bine datorită prezenței ei, dar și datorită celor care sunt aici”, a menționat Elena Ceh, refugiată.
Pentru cei care o cunosc, Iryna nu este doar o profesoară — este prietenă, sprijin și inspirație. A reușit să creeze o comunitate în care nimeni nu se mai simte străin.
„Republica Moldova ne-a primit foarte bine. A devenit a doua noastră casă. Ne-a oferit posibilitatea să muncim — și asta este cel mai important. Posibilitatea de a-i învăța pe oameni ceva bun”, a conchis Iryna.
În R. Moldova sunt peste 135.000 de refugiați ucraineni. Aproape jumătate dintre cei rămași sunt copii și vârstnici.
