O tragedie cumplită s-a produs în această săptămână. O fetiță de 13 ani a fost găsită fără suflare în șahtul liftului fostului Hotel Național din Chișinău. Printre primii care au ajuns la locul tragediei au fost pompierii. Salvatorul Dmitri Polscin, a venit ulterior cu un mesaj emonționant și de condoleanțe pe rețelele de socializare.
„Nu e hype. Doar durere. Nouă, pompierilor, nu prea ne este permis să împărtășim ceea ce trăim în timpul serviciului. Dar, când tot internetul este deja plin de această tragedie de la fostul hotel „Național”, cred că nimeni nu mă va judeca dacă spun câteva cuvinte. Nu e o încercare de a prinde valul. Like-urile nu ajută cu nimic.
Echipajul nostru a fost cel care a intervenit la acel apel. Când am primit chemarea — fata deja căzuse. Sarcina noastră era să evacuăm copilul cât mai repede și cât mai atent spre ambulanță. Dar alături stătea tatăl. Noi nu suntem mașini… Și, în timp ce îmi făceam procedurile standard, tot repetam în gând: „de ce?”
Pentru cei care vor crede că „profit de moment” — greșiți, oameni buni. Nu e despre noi, nici despre serviciu. Munca e muncă. O intervenție e o intervenție. Dar eu însumi am copii. Dificili, ca ai tuturor. O fiică, aproape de vârsta acelei fete. Și știți, nici ea nu spune niciodată ce are pe suflet. Nu o cert, încerc să-i fiu prieten. Dar totuși — un zid al tăcerii.
Mulți dau vina pe părinți. Dar care e vina? Cunosc mulți tați care se străduiesc, care vorbesc, ascultă… Și tot nu pot ajunge la inimile copiilor lor. Uneori mă gândesc la vorba aceea: „o generație puternică a crescut o generație slabă”. Dar poate nu slabă? Poate doar pierdută? Trăiesc cu întrebarea asta în fiecare zi.
Astfel de intervenții te frâng psihic. Lucrezi în timp ce mama țipă și tatăl se sfâșie de durere… Iar apoi stai în liniște și te întrebi: La mine e totul în regulă? Acasă e totul bine? Îi aud eu cu adevărat pe ai mei?
Trăim vremuri grele. Poate că va fi și mai greu. Dar dacă măcar un părinte, după aceste rânduri, se va apropia de copilul său și îl va îmbrățișa — atunci n-am scris degeaba.
Condoleanțe familiei. Putere și răbdare. Nu știu cum poți trece prin așa ceva. Și, sincer, nu sunt sigur că eu aș putea”, a scris pompierul pe pagina sa de Facebook.
