Creștinii ortodocși sărbătoresc astăzi Înălțarea Domnului, o sărbătoare care comemorează Înălțarea la cer a lui Iisus Hristos, la 40 de zile după Înviere, cunoscută în popor și sub denumirea de Ispas. În ziua Înălțării, în biserici este oficiată Sfânta Liturghie. Slujba zilei are legătura și cu Învierea și cu Pogorârea Sfântului Duh.
Potrivit cărților bisericești, Înălțarea Domnului reprezintă ultimul eveniment de viață pământească a lui Iisus Hristos. Biserica afirmă că această zi este la fel de importantă ca Paștele.
Conform tradiției, de Ispas, creștinii se salută cu „Hristos s-a înălțat!” și „Adevărat s-a înălțat!”. De sărbătoarea Înălțării Domnului sunt legate mai multe tradiții și obiceiuri. Astfel, în unele regiuni, în această zi se îngrijesc de sufletele celor adormiți și se organizează parastase la cimitire. Se spune că e bine ca în această zi să fie lăsați liberi caii, în unele zone joia de Ispas fiind numită și Paștele cailor.
La Ispas se curăță și împodobesc mormintele cu flori, frunze și ramuri de paltin, se fac pomeni, sunt ospătate sufletele celor care au murit cu brânză, ceapă verde, pâine caldă și rachiu, crezându-se că în această zi se înalță sufletele lor la cer și să aibă merinde de drum.
Ziua de Ispas este hotar pentru agricultură: se încheie semănatul plantelor, în special al porumbului, pentru că ce se seamănă după Ispas nu rodește, se urcă boii și juncanii la pășunile montane și se însemnează mieii prin crestarea urechilor.
