Apendicita este afecțiunea care presupune inflamarea apendicelui. Poate fi acută sau, în cazuri mai rare, cronică și, de cele mai multe ori, apare la persoanele cu vârste cuprinse între 10 și 30 de ani. În acest articol, vom vedea care sunt cauzele și simptomele apendicitei și cum se tratează.
Apendicele este un mic organ tubular atașat la începutul colonului, în partea inferioară dreaptă a abdomenului. Mai precis, se află la nivelul joncțiunii dintre intestinul subțire și intestinul gros (colon), la capătul numit cecum. Apendicele are formă de tub subțire și alungită, având o lungime de aproximativ 5-10 cm, deși dimensiunile pot varia. Este un organ-relicvă, ceea ce înseamnă că nu joacă un rol vital în funcționarea sistemului digestiv la om, deși există unele teorii privind o funcție imunitară, scrie Doc.
Unele studii sugerează că ar putea avea un rol în sistemul imunitar, în special la începutul vieții, prin găzduirea de țesut limfoid care ajută la funcționarea sistemului imunitar. O altă teorie este că apendicele poate acționa ca un rezervor pentru bacteriile benefice ale intestinului, contribuind la repopularea colonului cu microbiotă intestinală după episoade de diaree severă sau alte infecții intestinale.
Apendicita reprezintă inflamația apendicelui. Odată inflamat apendicele, este necesară o intervenție chirurgicală pentru îndepărtarea acestuia. În caz contrar, apendicele se poate rupe și poate pune viața în pericol. Mai precis, în momentul ruperii apendicelui, o serie de bacterii sunt împrăștiate în cavitatea abdominală și se produce o infecție, cunoscută sub numele de peritonită.
Din ce cauze apare apendicita?
Apendicita apare atunci când apendicele este blocat fie de materiile fecale, fie de un corp străin ori chiar de o formă de cancer. Se estimează că una din 13 persoane va face apendicită la un moment dat de-a lungul vieții, bărbații având un risc ceva mai mare decât femeile. Incidența pe parcursul vieții a apendicitei acute este de 8,6% la bărbați și de 6,7% la femei, spun statisticile, dar este important de menționat că diferența de incidență între bărbați și femei nu este semnificativă.
Obstrucția lumenului apendicelui
O cauză comună este blocarea apendicelui de către materii fecale întărite. Acestea pot intra în apendice și se pot solidifica, blocând lumenul (interiorul tubului apendicelui). La anumite persoane, țesutul limfoid din apendice se poate hipertrofia ca răspuns la o infecție gastrointestinală sau sistemică, blocând astfel lumenul apendicelui. În cazuri rare, paraziți precum oxiuri sau alte viermi intestinali pot bloca apendicele. Uneori, corpi străini mici, cum ar fi semințele sau fragmentele de alimente nedigerabile, pot bloca apendicele.
Infecții
Și infecțiile virale, bacteriene sau parazitare din tractul gastrointestinal pot duce la inflamarea țesutului limfoid din apendice, contribuind astfel la obstrucție și inflamație. Infecțiile respiratorii superioare pot, de asemenea, să provoace umflarea țesutului limfoid, afectând apendicele.
Factori genetici
Există dovezi că predispoziția la apendicită poate avea o componentă genetică, cu antecedente familiale de apendicită crescând riscul de a dezvolta această afecțiune.
Dietă și stil de viață
Deși legătura nu este pe deplin înțeleasă, se consideră că o dietă săracă în fibre poate contribui la formarea fecalelor dure, care pot bloca apendicele. Fibrele ajută la prevenirea constipației și la menținerea unui tranzit intestinal normal, reducând astfel riscul de obstrucție. Alte aspecte ale stilului de viață, cum ar fi lipsa exercițiilor fizice sau hidratarea insuficientă, pot contribui indirect la risc.
Traumatisme abdominale
Traumatismele directe la nivelul abdomenului, deși rare, pot duce la inflamația apendicelui sau la obstrucția sa, declanșând apendicita.
Inflamația locală sau sistematică
Alte afecțiuni inflamatorii care atacă intestinul pot contribui la dezvoltarea apendicitei. De exemplu, boala Crohn, o boală inflamatorie intestinală, poate inflama apendicele.
Simptomele apendicitei
Nu toate simptomele sunt resimțite de către cei cărora li se inflamează apendicele, așa că este foarte important să îți monitorizezi organismul în permanență și să apelezi la ajutorul medicului specialist atunci când observi un simptom, indiferent cât de banal ți s-ar părea ție. Semnele apendicitei sunt:
- Durere abdominală – crampe abdominale, junghiuri în zona ombilicală
- Febră
- Pierderea apetitului
- Greață, vărsături care apar odată cu durerea abdominală
- Dureri la urinare
- Constipație sau diaree
- Durere de spate – foarte rar, apendicele este amplasat la unele persoane în spatele colonului, iar în astfel de situații durerea apare în zona pelviană ori în zona spatelui
Imediat ce observi asemenea simptome, apelează la ajutorul medicului. Înainte de control nu mânca, nu bea, nu folosi medicamente calmante ori laxative și comprese cu apă caldă întrucât acestea pot determina ruperea apendicelui.
Odată ce apendicele este blocat, bacteriile care se găsesc în mod normal în interiorul intestinului încep să se înmulțească rapid, ceea ce duce la inflamație și umflarea apendicelui. Pe măsură ce presiunea crește, aportul de sânge către apendice poate fi întrerupt, ducând la moartea țesutului (necroză). Dacă inflamația continuă necontrolată, apendicele se poate rupe (perfora), eliberând conținutul infectat în cavitatea abdominală și provocând peritonită, o infecție gravă a peritoneului (membrana care căptușește cavitatea abdominală).
Cum se diagnostichează apendicita?
Un medic este în măsură să diagnosticheze apendicita întrucât simptomele pot fi confundate cu ușurință cu cele ale infecțiilor urinare, cu infecțiile intestinale ori cu problemele la nivelul ovarelor. Medicul va stabili diagnosticul astfel:
- Prin examinarea zonei abdominale pentru detectarea inflamației
- Prin test de urină pentru a exclude infecția urinară
- Prin test de sânge pentru a detecta infecția
- Prin tomografie abdominală
Cum se diagnostichează apendicita?
Apendicita se tratează prin apendicectomie, adică prin intervenția chirurgicală prin care se îndepărtează apendicele. De regulă, medicii îndepărtează apendicele imediat ce suspectează infecția acestuia pentru a preveni peritonita. Peritonita pune viața pacientului în pericol și necesită tratament imediat pe bază de antibiotice puternice.
Apendicectomia este o intervenție ușoară, după care pacientul se reface repid, în cel mult 12 ore acesta putând să se ridice din pat, iar în cel mult 2‑3 săptămâni putând să își reia activitățile obișnuite fără niciun risc. În cazul în care pacientul este tratat prin apendicectomie laparoscopică, durerea postoperatorie este mai redusă, la fel și timpul de reluare a activităților normale.
În prezent, apendicectomia laparoscopică este metoda preferată în majoritatea cazurilor, fiind minim invazivă. Procedura implică efectuarea unor mici incizii în abdomen prin care sunt introduse un laparoscop (un tub subțire cu o cameră video) și instrumente chirurgicale pentru a îndepărta apendicele. Avantajele laparoscopiei includ o recuperare mai rapidă, mai puțină durere postoperatorie, un risc redus de infecții și cicatrici mai mici.
Pacienților li se administrează adesea antibiotice înainte de apendicectomie pentru a reduce riscul de infecție, dar acestea pot fi necesare și după operație, mai ales dacă apendicele a fost perforat sau dacă există semne de infecție în cavitatea abdominală.
În cazurile mai ușoare de apendicită sau în anumite situații, cum ar fi contraindicațiile pentru intervenție chirurgicală (de exemplu, în cazul unor pacienți foarte bolnavi sau cu alte afecțiuni severe), apendicita poate fi tratată inițial cu antibiotice. Însă acest tratament este adesea temporar, iar riscul de recurență rămâne. De aceea, apendicectomia este în general recomandată ca soluție definitivă.
După o apendicectomie laparoscopică, recuperarea este de obicei rapidă, iar pacienții pot fi externați în aceeași zi sau după una până la două zile. Recuperarea completă poate dura câteva săptămâni. După apendicectomia deschisă, recuperarea poate fi mai lungă, cu restricții asupra activităților fizice pentru a permite vindecarea corectă a plăgii. Este important să se monitorizeze semnele de infecție (cum ar fi febra, roșeața sau supurația la locul inciziei) și să se respecte toate recomandările medicului privind îngrijirea postoperatorie.
Dacă apendicita a condus la formarea unui abces (colecție de puroi), acesta poate fi drenat percutan, deci printr-o puncție cu un ac ghidat de imagistică, înainte de apendicectomie. În unele cazuri, apendicectomia poate fi amânată până la rezolvarea infecției, iar ulterior realizată ca o intervenție „la rece”.
Dacă apendicele a perforat, provocând peritonită, este necesară o intervenție chirurgicală de urgență. Peritonita este o afecțiune gravă care necesită o curățare extinsă a cavității abdominale și o terapie intensivă cu antibiotice.
Cum să poți previi apendicita?
Apendicita nu poate fi prevenită printr-o modalitate sigură. Totuși, pare a fi mai puțin întâlnită la persoanele care au o alimentație bogată în fibre de calitate superioară. Un meniu obișnuit care include multe fructe, legume, cereale integrale și leguminoase poate ajuta la prevenirea constipației și la menținerea unui tranzit intestinal regulat.
Fibrele alimentare contribuie la formarea scaunului moale și la prevenirea acumulării de materii fecale dure, care ar putea bloca apendicele și declanșa apendicita. Exemple de alimente bogate în fibre: mere, pere, morcovi, broccoli, ovăz, linte, fasole, nuci și semințe.
De asemenea, menținerea unei bune hidratări ajută la prevenirea constipației, ceea ce poate reduce riscul de blocaj la nivelul apendicelui. Activitatea fizică regulată poate îmbunătăți funcția intestinală și poate ajuta la prevenirea constipației, reducând astfel riscul de obstrucție apendiculară.
Dacă apare o infecție gastrointestinală sau altă afecțiune intestinală, este important să fie tratată prompt pentru a reduce riscul de inflamare a țesutului limfoid din apendice, ceea ce poate duce la apendicită.
