Peste 100 de zile de filmare, 150 de actori, locații din Moldova, România și SUA. Serialul „Plaha”, regizat de Igor Cobileanski, cu un scenariu inspirat din realitatea politică a R. Moldova, a avut și o distribuție remarcabilă – Iulian Postelnicu, Ada Lupu, Ticu Pușcașu, Igor Caras, Mihai Zubcu și mulți alții. În acest context, ZdG a discutat despre film, despre R. Moldova, dar și despre alte lucruri, cu Iulian Postelnicu, scenarist, actor și interpret al lui Plaha în serialul cu același nume.
— Cum s-a schimbat viața dvs. după premiera filmului „Plaha”?
— În România, serialul a fost destul de vizibil și destul de comentat. Cât despre viața mea, nu s-a schimbat deloc, a rămas cea de dinainte, doar că s-au acumulat niște stări, niște emoții, în special legate de rezultatul alegerilor parlamentare din R. Moldova. Până la urmă, aceste rezultate au fost și rămân importante.
— Credeți că a avut un impact atât de puternic filmul asupra rezultatelor recentului scrutin?
— Poate că ar fi mult spus. Dacă ar fi fost așa, în fiecare campanie ar trebui să fie realizat câte un film. Cred că, pur și simplu, această coincidență a fost una întâmplătoare. Așa cum a povestit și regizorul Igor Cobileanski, serialul era programat să fie lansat primăvara, dar nu s-a reușit. Vara însă, de obicei, nu se lansează nimic, lumea fiind plecată în vacanțe. Astfel, lansarea a rămas pentru toamnă, iar potrivirea cu alegerile a fost întâmplătoare, deși, cumva, în interesul filmului. O coincidență superbă e și cea că Plahotniuc fusese arestat în Grecia și extrădat exact în aceste zile. Nu cred că putem vorbi categoric că povestea asta a influențat rezultatele alegerilor. Mai degrabă, poate că unora le-a amintit, le-a făcut mai vizibil trecutul ăsta apropiat și riscurile posibile, și pericolul în care s-a aflat R. Moldova până la alegeri. În următorii patru ani mi-aș dori să cunoașteți mai multă liniște, pace și stabilitate.
— Rolul lui Plaha a fost unul dificil?
— A fost dificil până în momentul în care am constatat că înțeleg personajul. A fost dificil și pentru că am avut foarte puțin timp din ziua în care mi s-a propus să fac parte din proiect și până la începutul filmărilor. Am avut doar o lună de zile de pregătiri, ceea ce pentru un serial de 10 episoade e extraordinar de puțin. Au fost peste 500 de pagini de scenariu, pe care nu doar a trebuit să le citesc, dar și să le înțeleg, în special situația, felul de a fi și de a acționa al acestei persoane. Au fost multe de făcut până a începe filmările și acest moment a prezentat o anumită dificultate.
Personajul se află într-o zonă de psihopatie, având niște convingeri despre lume, convingeri care sunt dincolo de morală, dincolo de lege
— Și cum a fost să înțelegeți psihologia acestui personaj?
— Nu am cunoștințe psihologice, de aceea voi vorbi doar despre percepția mea. Am înțeles că această persoană era mereu obsedată de un fel de frică de a nu pierde controlul asupra celor pe care îi controla. Credea că, pierzând acest control, ar fi pierdut totul, dar mai ales ar fi pierdut mulți bani. Uneori, prefera să exercite control provocând suferință. Pentru el, oamenii erau obiecte, simple obiecte, cu care putea face orice. Până la urmă, personajul se află într-o zonă de psihopatie, are niște convingeri despre lume, convingeri care sunt dincolo de morală, dincolo de lege, or, chestia asta te tulbură cumva, mai ales că o parte din rolul tău e ca și să aperi o astfel de persoană, ca actor sau ca povestitor. E cumva ca în cazul avocaților. E un fel de datorie pe care trebuie să o îndeplinești – de a înțelege și de a justifica. E tulburător să ai momente în care trebuie să-i dai dreptate unei persoane de acest fel, după care, ieșind din zona asta, să te gândești că acesta a făcut foarte mult rău nu doar pentru câteva persoane din jurul său, ci și pentru întreaga societate. E tulburător.
— Ce i-ați spune dacă l-ați întâlni?
— Nu cred că aș avea despre ce discuta. Nu aș discuta. Nu aș avea nici curiozitatea să-l văd pe viu.
— Într-un interviu ați recunoscut că ați simțit un soi de frică atunci când vi s-a făcut această ofertă… Cum a fost?
— Când mi s-a propus acest rol, nu cunoșteam lucruri legate de măruntaiele politice din R. Moldova. Cine, ce e, ce a făcut? Știam cine e președinte și cum e construită R. Moldova. Nu cunoșteam despre existența acestei persoane, cine e, ce preocupări are. Când mi-a trimis primele trei episoade, Igor, regizorul, nu mi-a zis nimic. Am citit, crezând că este ficțiune pură. M-au impresionat foarte mult episoadele, i-am telefonat și i-am spus „da”. Atunci am și aflat că este vorba despre o persoană reală care stă în spatele acestei ficțiuni. Mi-a spus numele. Am început să navighez în internet. Astfel, citind investigații de presă despre el, aflând ce a făcut, ce e în stare să facă și câți oameni are pe conștiința sa, m-am cam îngrijorat. Am înțeles că în spatele acestui rol nu e un mic infractor, ci unul mult mai mare. Mă gândeam că această activitate vine și cu riscuri, or, Moldova e controlată în continuare de mai mulți apropiați ai săi, el încearcă să exercite influență prin intermediul unor politicieni sau chiar prin intermediul unor partide. Am contactat niște persoane care cunosc mai bine situația din R. Moldova, apoi și cei de la producție m-au liniștit. De altfel, pe durata filmărilor nu am avut nicio problemă, niciun fel de pericol.
Citiți integral pe ZDG