Ea este Tatiana, o activistă civică din Bălți care trăiește cu HIV de 27 de ani, timp în care a reușit să-și accepte statutul, să nască o fiică și să ajute pe alții să aleagă viața.
„În anul 1996, soțul meu a fost testat pozitiv la HIV, când era internat în spital. Mai întâi a anunțat-o pe mama lui, apoi mi-a spus mie. M-a rugat să iau o decizie. Viața noastră familiară depindea de decizia pe care o voi lua. Evident că am decis să rămân cu el”, ne-a mărturisit Tatiana.
Peste doi ani a aflat că și ea este infectată. Atunci, vestea a zdruncinat-o și mai mult.
„Pot să vă spun că, deși eu am luat această decizie benevolă și eram pregătită că aș putea să mă infectez, atunci când a răsunat diagnosticul, desigur, am plâns mult pentru că a coincis cu vestea că sunt însărcinată și îmi era greu să iau din nou decizia ce să fac”, a povestit femeia.
Deși avea și alte probleme de sănătate a decis să nască și nu a dat greș. Acum, fiica ei are 26 de ani și i-a adus pe lume și un nepoțel.
„Desigur, alături erau medicii care îmi spuneau că HIV nu este atât de periculos pentru copil, că pot naște un copil sănătos, în pofida la faptul că suntem infectați. Noi asta nu puteam să înțelegem pentru că știam doar informația că HIV se transmite, că este o epidemie, e ciumă, era strașnic.”
În Republica Moldova, persoanele care trăiesc cu HIV se confruntă zilnic cu un dublu diagnostic, cel medical și cel social. Deși tratamentele moderne le permit să ducă o viață normală, mulți pacienți trăiesc cu teama de a fi condamnați de societate.
„Acum, uitându-mă în urmă, înțeleg că trăiam cu sentimentul de frică că cineva va afla de statutul tău, cum oamenii vor reacționa, cum vei fi acceptată. Nu pot să nu fiu activă în societate pentru că oamenii mor. Există tratament, există ajutor, consultații, grupe de dezvoltare personală, psihoterapie.”
Patru ani a suferit în tăcere, apoi, Tatiana s-a destăinut prietenilor, care au fost alături de ea atunci când și-a pierdut soțul.
„Soțul a murit pentru că nu a avut acces la terapie, atunci abea a apărut. El avea și tuberculoză în formă deschisă și a murit în brațele mele. Evident că mă temeam că și eu voi muri. Am văzut cum totul se întâmplă și vroiam foarte mult să trăiesc. Visam la viață, îmi era sete de viață.”
Peste șapte ani de la diagnostic a pornit terapia. Acum, Tatiana administrează medicamente antiretrovirale. Acestea reduc cantitatea de virus din corpul unei persoane cu HIV, menținând sistemul imunitar suficient de puternic pentru a lupta împotriva bolii.
„Am o viață obișnuită, de calitate. Am un serviciu iubit, un colectiv iubit, am familie, prieteni. Unde nu m-aș afla, nu simt că le este frică de mine, că se rușinează.”
Din cauza fricii, o prietenă de-a Tatianei a decedat recent. Nu lua tratament de teamă că cei apropiați vor afla despre statutul ei.
„Dar din păcate, această problemă rămâne deschisă. Oamenii sunt diagnosticați întârziat. Practic, toți au auzit despre căile de transmitere HIV, oamenii știu, dar fiecare gândește că asta nu îi privește. Ea poate pătrunde în orice grup al societății și nu contează statutul. Unii oameni cred că la infecție sunt predispuși oamenii cu un statul social scăzut, oamenii care prestează servicii sexuale, membrii comunității LGBT, dar asta nu este adevărat. Este un stereotip. Oamenii trebuie să știe că e necesar să te testezi de două ori pe an.”
HIV nu este o sentință, spune Tatiana, iar persoanele care trăiesc cu această infecție pot duce o viață normală, dacă se tratează corespunzător. Doar o pastilă pe zi îți poate asigura o viață obișnuită.
„La această etapă, persoana nu simte nimic. HIV recunoaște această celulă a sistemului imunitar, trece la următoarea și îi schimbă compoziția. Se extinde în toate celulele sistemului imunitar. Evident, imunitatea scade. Ce face terapia, ea stopează puterea virusului și el începe să adoarmă. Iar celulele sănătoase încep să le creeze pe altele noi. Atâta timp cât persoana face tratament, ea nu poate infecta pe altcineva. Nu are ce să transmită pentru că virusul doarme.”
Deja de 20 de ani face voluntariat. Discută cu oamenii despre tot ce înseamnă HIV și îi încurajează să urmeze un tratament dacă au fost testați pozitiv.
„Am un caz. Odată, la început de consultație el spunea că niciodată nu va spune nimănui. A trecut nu atât de mult timp, patru ani. Acum vorbește deschis la locul de muncă. El tot a obosit să se teamă.”
În prezent, în municipiul Bălți sunt înregistrate 2000 de persoane infectate cu HIV, dar cifra poate fi dublă, pentru că mulți nici nu își cunosc statutul sau le este frică să vorbească. Pentru ei există Uniunea pentru Echitate și Sănătate, unde pot interacționa și discuta mai mult la acest subiect.
În prezent, în Republica Moldova, peste 16.000 de persoane sunt infectate cu virusul imunodeficienței umane. Medicii atenționează că virusul HIV este, de regulă, asimptomatic, iată de ce testarea periodică este cea mai sigură cale de a depista timpuriu infecția.
Toate testele efectuate aici sunt confidențiale, iar consumabilele repartizate sunt gratuite.
În Bălți a fost instalat și un art obiect „Panglica Roșie” în memoria persoanelor care au pierdut lupta cu boala, dar și în semn de solidaritate pentru cei care depun tot efortul pentru a trăi o viață obișnuită de om.
