În ultima perioadă apar tot mai multe voci care acuză instituțiile de resort de faptul că moldovenii plătesc cel mai scump preț pentru gazele naturale din Europa sau chiar din întreaga lume. Redacția Nordinfo împreună cu Agenția Națională de Reglementară în Energetică (ANRE) a decis să aducă mai multă claritate la acest subiect. Mai ales în contextul în care, la începutul acestei luni, juristul Alexandru Grosu a declarat că moldovenii ar trebui să achite mult mai puțin pentru un metru cub de gaze naturale.
Într-o postare pe pagina sa de Facebook, acesta susține că gazul se cumpără cu 9,1 lei, nu cu 16,74 lei și se întreabă unde dispare diferența de 7,64 lei?! Declarațiile sale au fost distribuite și de alte conturi și pagini de Facebook și au servit ca subiect de știre pentru Canal 5, post TV cunoscut pentru răspândirea narațiunilor pro-Kremlin.
Dar, să vedem cum stau lucrurile, de fapt. În cadrul unui interviu pentru Nordinfo, directorul general ANRE, Alexei Taran, spune că diferența dintre prețul de achiziție a gazului natural și prețul pe care-l achită consumatorul final este de 5,37 lei/m³, și nu de 7,64 lei/m³, cum afirmă Alexandru Grosu. În această sumă sunt incluse toate serviciile de sistem, adică de transport, distribuție și de furnizare a gazelor naturale. Iar prețul mediu de achiziție inclus în prețul reglementat în vigoare este de 9381 lei/1000 m³ sau 60% din prețul în vigoare.
„Prețul care stă la baza prețului reglementat este mediu ponderat anual. Este foarte greșit să-l comparăm cu prețul spot, la un moment dat. Pentru lunile de vară, în structura actuală, acești 487 de euro-1000 m3 includ preț de achiziție de 31, 32, 33, 34 de euro. În schimb, include prețuri mai mari de achiziție în perioada iernii”, a explicat Alexei Taran, director general la Agenția Națională pentru Reglementare în Energetică.
R. Moldova cumpără gaze naturale la prețurile de pe bursă. Însă, în prețul final sunt incluse toate serviciile de sistem, adică de transport, distribuție, sau cheltuielile furnizorului care însumează 40%.
Cum se formează prețul final la gaz
Prețul final pentru consumatori (16,74 lei/m³, cu TVA) include:
| Componentă | Cost (lei / 1000 m³) | Pondere (%) |
|---|---|---|
| Preț mediu de achiziție | 9381 | 60% |
| Transport | 254 | 2% |
| Distribuție | 4401 | 28% |
| Furnizare (salarii, materiale) | 625 | 4% |
| Rentabilitate furnizor | 90 | 1% |
| Devieri tarifare | 750 | 5% |
„R. Moldova nu produce, nu extrage gaze naturale. Asta înseamnă că trebuie să-l achiziționăm de pe alte piețe. Zona noastră este destul de lichidă în zona Balcanilor, în România, Bulgaria, Grecia. Astfel, furnizorii de la noi achiziționează gaze din aceste zone, de pe platforme. TTF este un indicator. Prețul real de achiziție a acestui gaz nu este, neapărat, egal cu TTF-ul. Acesta poate varia. De exemplu, dacă sunt cereri mai mari în anumite zone, dacă sunt crize locale sau careva evenimente geopolitice, evident, la acel TTF de bază se adaugă 2 euro, 3 euro, este o practică. Dacă urmărim site-ul brm.ro (Bursa Română de Mărfuri), de unde noi cumpărăm, în mare parte, veți vedea că, convertind prețurile publicate acolo din lei românești în euro, mereu va fi cu 2-3 euro mai mult de TTF la acea zi. E clar că tranzacțiile nu se desfășoară la preț TTF”, a menționat directorul ANRE.
Alexei Taran a venit cu un comentariu detaliat la postarea lui Alexandru Grosu:
„În conversia între unitățile de măsură, a utilizat un lanț mai lung de unități, astfel eroarea este mai mare. În mod normal, conversia dintre MWh și m3 pentru gazele naturale se face în baza PCS (puterii calorifice superioare). O valoare de referință a PCS la nivel internațional este 10,6 kWh/m3 (PCS mediu anual, conform măsurărilor, utilizat în calculele tarifelor în vigoare este 10,64 kWh/m3). La moment, în sistemul gazier, PCS este la valorile 10,64 -10,7. Spre exemplu, dacă ne referim la calcule: un preț TTF de 31,29 euro/MWh, convertit în 1000m3 va fi 31,29 * 10,64 (inclus în calculul prețurilor actuale) = 332,9 Eur/1000m3, dar nu 285-300 cum a rezultat în declarație.
Utilizează o valoare TTF la un moment dat (spot), prealabil aleasă cea mai mică dintr-o perioadă de timp și o compară cu costul de achiziție format în baza costului mediu ponderat anual de achiziție gaze naturale. Comparația este irelevantă. De exemplu, în luna Februarie, când avem si consum mare, valoarea TTF a atins si 59 Euro/Mwh, ceea ce e mai mult decat costul de achiziție mediu anual de 46 Euro/Mwh, din structura prețului în vigoare.
Nu consideră costurile logistice pentru a aduce gazele naturale din zona de achiziție spre RM. La fel, valoarea prețului reglementat este menționată cu TVA (8%) inclus – 16,74lei/m3. Astfel, comparația dintre ce propune dlui (fără TVA) cu prețul reglementat cu TVA inclus, deja denotă intenție clară de a manipula și arăta o diferență mai mare.
Costurile serviciilor de sistem (transport/distribuție) – le calculeaza în %, cu toleranță mare, ca sa poată alege valorile cele mai mici. Aceste servicii au tarife exacte, aprobate de ANRE, și trebuie utilizate exact în calcule, nu estimate în valori %.”
Alexei Taran a răspuns și la alte întrebări apărute în spațiul public, cum ar fi „De ce nu cumpărăm tot gazul vara, când este ieftin?
„Există constrângeri tehnice. O cantitate de aproximativ 800 milioane m3 (consum estimat anual al RM) este practic imposibil de a fi tranzacționată într-o zi sau în decurs de câteva zile consecutive, pe motiv că nu există disponibilitate în regiune de așa cantitate de produs. Plus, sunt limitări tehnice de capacitate ale sistemelor de transport.
Sunt și constrângeri economice. Să admitem că există cantitatea de produs. Sistemul de transport al gazelor naturale funcționează în echilibru – volumele nominalizate de către furnizori a fi injectate în sistem trebuie să fie egale cu volumele nominalizate spre iesire (consum, tranzit, depozitare). În caz contrar, sunt create așa-numitele ”dezechilibre” – care generează impact financiar asupra furnizorului care le-a creat (plata pentru dezechilibru). Astfel, furnizorul este obligat sa retragă, până la incheierea zilei gaziere, gazele naturale din sistemul de transport al țarii unde le-a achiziționat (de ex: BG/RO). În cazul dat, este opțiunea de a depozita aceste gaze naturale. Totuși, considerând că în regiune există constrângeri de spații depozitare (România – capacitate limitată, concurență mare la utilizare/ Ucraina – există capacitate, dar sunt riscuri survenite ca urmare a atacurilor asupra sistemului energetic). Astfel, de exemplu, dacă furnizorul contractează gaze naturale în cea mai iefitină zi a anului, de exemplu din România sau Bulgaria/Grecia, acesta este obligat sa transfere aceste gaze naturale în depozitele din România sau Ucraina (după disponibilitate spațiu stocare). Acest lucru implică costuri logistice de transport spre instalațiile de stocare, costuri de depozitare și costuri logistice de extragere si transport (iarna) spre RM pentru consum. Aceste costuri pot depăși uneori și 10-15 euro/mwh. Ceea ce face neeficientă această opțiune.”
Și pentru că, nu o dată, autoritățile au fost întrebate ”De ce nu cumpărăm gaze naturale direct de la producători, dar de la intermediari? De la producatori mereu e mai ieftin”, directorul ANRE explică că specificul pieței gazelor naturale și, în genere, a piețelor resurselor energetice, este că multe tranzacții comerciale se fac de către intermediari (traderi/furnizori). Totuși, în condiții de piață liberă, când majoritatea tranzacțiilor de vânzare-cumpărare se fac pe platforme specializate de tranzacționare (burse) – nu există diferență dacă sursa este un producător (primul pe lanț) sau trader (un lant logistic mai mare). Astfel, platforma organizează licitații, unde există o procedură competitivă a prețurilor oferite. Câștigător este ofertantul cu cel mai bun preț sau condiții comerciale, indiferent dacă acesta este producător sau trader.
„De multe ori, traderii pot oferi prețuri mult mai bune decât producătorii – prin faptul ca producătorii au un flux continuu de extragere/prelucrare/comercializare a produselor. Acest flux continuu îi limitează din capacitatea de a face activități de optimizare a costurilor. În contrar, traderii sunt mult mai flexibili, ei pot achiziționa de la diferite surse (alți traderi/mai mulți producători) în funcție de cea mai bună ofertă. La fel, traderii pot opera cu cantități mult mai mici de produse, ceea ce le permite activitatea ”speculativă” (achiziții în perioade de preț mic, vânzări la preț mai mare).
În concluzie – în piețele energetice, achizițiile de la intermediari (trader) sunt lucruri normale și des utilizate. În final, cumpărătorul selectează vânzătorul după prețul și condițiile comerciale oferite. De regulă, în tranzacțiile pe platformele de tranzacționare, ofertanții sunt anonimi, doar când este desemnat căștigătorul, poți cunoaște dacă este un trader sau producător. Astfel, afirmațiile că achizițiile de la producători sunt mai ieftine nu sunt relevante în sectorul energetic. Aceasta ține de la caz la caz și se poate face doar comparând ofertele concrete ale tuturor părților.”
În încheiere, să nu uităm despre des utilizata frază: „Să cerem gaz de la ruși, la ei e mai ieftin”.
„Din Octombrie 2022, SAP Gazprom a redus unilateral volumele livrate către Republica Moldova. Iar din ianuarie 2025, livrările (care mergeau doar către malul stâng) au fost sistate în totalitate. La moment, posiblilitate tehnică de a livra gaze naturale din Rusia spre RM nu prea există.
Argumente tehnice:
Ruta traditională – tranzitul prin Ucraina – la moment este totalmente stopată. Ucraina nu a prelungit acordul de tranzit cu Federația Rusă (utilizarea rețelelor de transport din UA), mai mult ca atât, Stația de Măsurare de la Sudja, prin care treceau gazele naturale din Federația Rusă spre Ucraina, a fost distrusă în urma atacurilor.
Coridorul de Sud este unica rută prin care gazele rusești pot fi transportate spre continentul European. La moment, această rută este congestionată (adica utilizată la capacitate maximă). Volume suplimentare nu pot fi alocate aici. Ultimele decizii ale Uniunii Europene de impunere a sancțiunilor și renunțării la gazele rusești va reduce și mai mult capacitatea acestora de a livra pe continent (de ex: Bulgaria va interzice tranzitul gazelor rusesti deja în 2026), ceea ce va bloca, practic, în totalitate fluxurile directe de la Gazprom spre Europa. Inclusiv pentru volumele furnizate la moment pentru regiunea transnistreană, SAP Gazprom nu a reușit să găsească modalitate de a fi livrate la direct. Astfel, ele sunt achiziționate, prin SA Moldovagaz, tot de la traderi europeni.
Argumente Economice:
SAP Gazprom este intens afectat de reducerea drastică a volumelor livrate. Ultimii trei ani înregistrează pierderi financiare semnificative. Din informațiile publice, inclusiv pentru ”clienții” tradiționali – Serbia, Ungaria, au fost modificate condițiile contractuale și stabilite prețuri cu referință la cotațiile de piață (TTF). Prețuri preferențiale/fixe – nu prea mai sunt. La fel, au fost limitate cantitățile pentru aceste țări.
În concluzie, afirmațiile de a merge la Moscova pentru a negocia un preț mai mic nu sunt fundamentate. SAP Gazprom nu are posibilitate fizică de a livra gaze direct spre RM, la fel, sunt multe constrângeri economice pentru a oferi un preț ”preferențial”. Nu au fost prezentate nici o ofertă sau mecanisme clare de a colabora până acum. Astfel, fără careva detalii concrete, aceste declarații sunt strict manipulatorii”, a conchis Alexei Taran.
Comments 4