Deschiderea negocierilor de aderare este unul dintre cei mai importanți pași pe care îi face Republica Moldova în direcția realizării acestui vis: aderarea propriu-zisă la UE, susține Nicu Popescu, fost ministru de externe.
Chișinăul pornește la drum cu „câteva pietre” care îi atârnă de picior, cum este chestiunea separatismului, dar nu este singurul stat care va adera la UE cu niște probleme moștenite din trecut, mai spune Nicu Popescu pentru RFI.
Viteza de acțiune contează foarte mult în acest context, iar lentoarea cu care iau decizii instituțiile europene poate fi foarte periculoasă, mai atrage atenția fostul diplomat moldovean.
Nicu Popescu: Este unul dintre cei mai importanți pași pe care îi face Republica Moldova în direcția realizării acestui obiectiv. În Republica Moldova suntem cu toții conștienți, dar și partenerii noștri sunt conștienți că mai avem foarte mult de lucru.
În primul rând, este foarte importantă menținerea securității și păcii în Republica Moldova. Într-un cadru în care Republica Moldova este sprijinită de Uniunea Europeană, de România, de partenerii noștri, trebuie să accelerăm implementarea acquis-ului comunitar și a acelor reforme care ne vor aduce în Uniunea Europeană.
Reporter: Cât de dificile vor fi aceste negocieri în context de război, în contextul problemei transnistrene?
NP: Nu cred că a fost vreo țară care a aderat ușor la Uniunea Europeană. Au fost, dar chiar din momentul creării Uniunii Europene, la începutul anilor 1950, state ca Germania și Italia erau la șapte, opt ani distanță de regimuri dictatoriale. În cazul unor state precum Portugalia, Spania și Grecia, ele au aderat la Uniunea Europeană la aproximativ un deceniu după căderea unor dictaturi. În acest sens Republica Moldova nu este prima țară care va adera la Uniunea Europeană cu niște probleme moștenite din trecut, legate de dictatură, instabilitate, separatism. Avem și cazul Ciprului, care are un conflict nesoluționat. Acest bagaj pe care trebuie să îl ducă Republica Moldova nu este unul unic. Acest tip de bagaj, în diferiți parametrii, a marcat și aderarea altor state la Uniunea Europeană.
Eu sunt optimist pentru că în ultimii 30 de ani Republicii Moldova i s-a spus nu sau deocamdată nu, dar atât timp cât Moldova și cetățenii Republicii Moldova au știut să insiste pe realizarea acestor obiective, pe obținerea călătoriilor fără vize în Uniunea Europeană, pe depunerea cererii de aderare la Uniunea Europeană, pe Acordul de asociere, de fiecare dată când Republica Moldova a insistat pe parcursul său european, a reușit să facă pași importanți. Pe viitor eu sunt destul de optimist.
Dar este evident că lucrul fundamental, care trebuie asigurat în continuare, este revenirea continentului european la o stare de pace, fortificarea Ucrainei prin asistență militară, economică, politică. Prin această asistență se menține acel cadru de pace care va permite și Republicii Moldova să adere la Uniunea Europeană, rezolvând treptat problemele economice, problemele energetice, problema separatistă.
Rep: Din experiența pe are o aveți, care estimați că va fi cel mai spinos capitol?
NP: Cred că sunt mai multe dosare complicate, pe care le-ați enunțat și dumneavoastră. Toate sunt complicate. Efectele negative ale acestui război asupra securității și asupra economiei Republicii Moldova rămân semnificative.
Toate aceste domenii problematice, impactul economic al războiului, subdezvoltarea economică care a marcat Republica Moldova în ultimii 30 de ani, separatismul, împreună au frânat consolidarea democrației și europenizării Republicii Moldova.
Eu nu aș menționa o problemă. Mai degrabă, toate aceste situații problematice din mai multe domenii sunt ca niște pietre atașate de picioarele Republicii Moldova. Dar treptat, Republica Moldova știe să dezlege aceste noduri care au încurcat-o să se dezvolte.
Numai în ultimii doi ani Republica Moldova a făcut niște pași gigantici în fortificarea independenței și securității sale energetice, eliminând practic utilizarea gazului rusesc din necesitățile de încălzire ale Moldovei. În curând va fi accelerată și această tranziție energetică spre energia verde.
În ultimii 15 ani Republica Moldova a reușit detașat să își reorienteze dependențele comerciale, comerțul extern, să își reducă dramatic dependența de piața rusească, de piața belarusă și să ajungă în situația în care România deține peste o treime din comerțul extern al Republicii Moldova și întreaga Uniunea Europeană peste două treimi. Republica Moldova deja a demonstrat în foarte multe domenii, cum ar fi comerț extern, securitate energetică, menținerea democrației și neadmiterea unor regimuri autoritare sau dictatoriale similare unor regimuri din alte foste state sovietice, că a știut să își mențină cursul spre valorile europene, spre Uniunea Europeană.
Desigur, cu toții ne-am fi dorit să o facă mai repede. Dar în continuare, eu sunt optimist că într-un viitor previzibil Republica Moldova va fi un stat cu drepturi depline la masa decidenților din Uniunea Europeană, alături de România, care joacă un rol crucial ajutând Moldova să accelereze acest parcurs.
Rep: Cât preconizați că vor dura aceste negocieri?
NP: Pe de o parte depinde de viteza de implementare a acquis-ului comunitar în Republica Moldova, dar și de realitățile politice din Uniunea Europeană, de gradul de sprijin pentru extindere. După cum știți, obiectivul autorităților din Republica Moldova, obiectiv setat de doamna președintă Maia Sandu, este ca până în 2030 Republica Moldova să fie gata. Cam acesta este calendarul de la Chișinău. Dar următoarea etapă foarte importantă va fi și referendumul pentru aderarea la Uniunea Europeană, care va avea loc în republica Moldova pe 20 octombrie. În cadrul acestui referendum este foarte important ca și populația să spună un da ferm acestor progrese pe care le face Republica Moldova în direcția aderării la UE.
Rep: În momentul în care vorbim, populația își arată susținerea pentru aderarea la Uniunea Europeană, cel puțin peste jumătate din populație. Însă pe măsură ce se apropie referendumul asistăm la o întețire a dezinformărilor, a atacurilor asupra a tot ceea ce înseamnă Uniunea Europeană. Cum va ține Maia Sandu, Chișinăul piept acestor dezinformări care vin într-un context de război hibrid?
NP: Într-adevăr, Republica Moldova este ținta unor acțiuni, a unui război hibrid inițiat și menținut de Rusia de peste 30 de ani, practic dinaintea independenței declarate a Republicii Moldova. Republica Moldova este ținta dezinformării, a propagandei, cât și a sprijinului deschis față de separatismul din regiunea transnistreană , față de menținerea ilegală a trupelor ruse, dar și ținta șantajului energetic. În acești 30 de ani Republica Moldova a știut să facă față acestor presiuni. A știut să își consolideze parcursul european.
Dar toate aceste presiuni impun anumite costuri, slăbesc economia Republicii Moldova, slăbesc sprijinul populației pentru anumite proiecte, pentru reforme. Acest război hibrid are efecte destul de nocive asupra unei părți substanțiale a populației, care este victimă a dezinformărilor despre Uniunea Europeană, despre războiul din Ucraina.
Este foarte important ca în Republica Moldova să se facă un efort susținut de explicare. În același timp știm că acest tip de tactici hibride se aplică și în alte state. Ele sunt foarte vizibile și în România și în Ungaria și în Slovacia și În Franța. În acest context, situația este destul de complicată, în special în condițiile Republicii Moldova, care este mult mai expusă acestor atacuri hibride decât alte state.
Rep: Comisia Europeană, Uniunea Europeană ar putea face ceva în acest drum ca susținere, poate financiară, în această perioadă ce se anunță dificilă, intensă?
NP: Cred că pentru instituțiile europene, pentru statele membre ale Uniunii Europene este foarte important să își revadă un pic procedurile. Suntem într-o etapă în istoria construcției europene în care este necesar ca Uniunea Europeană, statele membre să treacă mult mai repede de la planuri, intenții, memorandumuri la fapte concrete.
Avem sute de exemple în Europa Centrală în care pentru construcția unui pod, pentru renovarea unui drum, pentru renovarea unui tronson de cale ferată lucrul fizic poate dura unul sau doi ani, iar partea administrativă, proceduri, aprobări, studii de fezabilitate, achiziții poate dura ușor cinci, șase ani.
Această viteză de acțiune sau de inacțiune este mult prea periculoasă pentru contextul european actual, context în care viteza de acțiune contează. Una din imaginile cu care operez pentru a explica necesitatea acestei viteze este să ne imaginăm că în timpul celui de-al doilea război mondial achizițiile publice pentru navele care au fost utilizate pentru debarcarea din Normandia, moment în care trupele americane, engleze și franceze au debarcat în Franța pentru a elibera Franța de naziști, s-ar fi făcut conform procedurilor de astăzi. Probabil că acea debarcare și eliberare a Europei ar fi avut loc cu un deceniu mai târziu.
Viteza de acțiune a instituțiilor europene și nu mă refer doar la Uniunea Europeană, ci și la statele membre, este mult prea lentă. Și în cazul Republicii Moldova și în cazul României discutăm proiecte de infrastructură, interconectări de electricitate, reconstrucții de poduri, dar implementarea acestora este mult prea lentă.
Chiar și atunci când și România și Republica Moldova își doresc să demareze lucrările foarte rapid, multe dintre acestea sunt serios frânate de niște procese administrative care nu mai pot fi aplicate într-o situație în care pe continentul european are loc cel mai mare război de pe continentul european de la al doilea război mondial.
Cred că aici este absolut important să se facă un efort susținut de accelerare a măsurilor de ajutorare pentru Moldova, pentru România, pentru Slovacia, pentru Ucraina, pentru statele din Balcani, astfel încât tranziția spre democrație să fie mult mai consolidată.
Ori, în condițiile în care pentru renovarea unor drumuri trebuie să petreci ani și ani în proceduri administrative, este evident că și populația acestor țări simte mult prea puțin sau mult prea târziu beneficiile integrării europene.
Rep: Președintele delegației Parlamentului European pentru relațiile cu Republica Moldova, eurodeputatul Siegfried Mureșan, spunea cu ocazia deschiderii negocierilor, că aceste negocieri de aderare pentru Republica Moldova ar trebui susținute prin creșterea asistenței financiare din partea Uniunii Europene. Ar trebui să facă asta UE?
NP: Absolut, dar nu doar pentru Republica Moldova, ci și pentru mai multe state din Balcani și pentru Ucraina. Parțial, miza este necesitatea unei asistențe sporite, dar deseori este mai important în această etapă ca asistența deja promisă, deja oferită, proiectele deja planificate să se deruleze mult mai rapid.
Eu prefer în această etapă să mă concentrez pe accelerarea acestor procese, care sunt mult prea lente. Asistența sporită este necesară, dar deseori avem și o istorie foarte mare de promisiuni de fonduri care sunt ancorate și limitate de niște proceduri foarte greoaiei, foarte lente, lucru care limitează rezultatele vizibile din procesul de interacțiune și de apropiere de Uniunea Europeană.
