Cum e să faci o declarație de dragoste vizuală și emoțională pentru capitala R.Moldova? Răspunsul îl găsim în noul album foto ”Chișinău, mon amour”, semnat de Véronique North-Minca, fost prim secretar, șef adjunct de misiune la Ambasada Franţei din R.Moldova, în perioada anilor 2006-2010. Véronique, pasionată de fotografie de la vârsta de 14 ani, surprinde în noua sa carte momente, locuri și stări.”Am găsit aici o atmosferă foarte diferită datorită oamenilor. Este o carte foarte personală”, spune într-un interviu la RFI, fosta diplomată franceză, scrie rfi.fr.
Cât s-a aflat în R.Moldova, Veronique North-Minca a făcut 24 de mii de fotografii, iar cele mai reprezentative, peste 200, au ajuns în noua sa carte, lansată zilele trecute la Bookfest, de Editura Cartier. Fotogafiile sunt însoțite de texte, scrise în română și franceză chiar de fosta diplomată.
”Cum am găsit Chișinăul în 2006, când am ajuns aici, e greu de spus. De atunci s-a schimbat foarte, foarte mult din ce am văzut. Atunci, Moldova era o țară în plină tranziție. Eu știam România destul de bine, foarte bine, de fapt, pentru că am trăit șase ani de zile în România, pe vremea lui Ceaușescu, dictatură, pe vremea când lucrurile erau absolut crunte, foarte grele. Și când am ajuns aici, știam că Moldova este fosta Republică Sovietică Socialistă și am venit cu o minte total deschisă. Nu am vrut să fac niciun fel de comparație cu România, iar curiozitatea mea e nu numai una intelectuală, apropo de cum a evoluat Moldova în istorie sau România în istorie, dar este și una vizuală, pentru că sunt pasionată de fotografie de când sunt foarte tânără, de la 14 ani și mă plimb cam cu aparatul de fotografiat după mine tot timpul”, ne spune fosta diplomată franceză.
Veronique North-Minca își amintește că atunci când a venit în R.Moldova, în 2006, Chișinăul i s-a părut ”un oraș ciudat, cu străzi pustii”. Dar și-a dat seama că moldovenii sărbătoresc, de fapt, în centrul orașului Ziua Independenței, pentru că, da ”moldovenii știu să petreacă”.
”Am ajuns la aeroport. Am fost luată de un coleg care m-a dus în centrul orașului și nu era nimeni pe stradă, absolut nimeni. Și mi s-a părut ciudat, am zis, dar ce se întâmplă? Și colegul îmi spune păi, normal, e Ziua Independenței și lumea sărbătorește. S-a dus la țară, cu familia. Și zic da, chiar gol în halul ăsta. Adică și în Franța sărbătorim când e ziua națională, rămâne lumea pe stradă. În Chișinău nu era nimeni și m-a speriat un pic. Era foarte ciudat. Bulevardele erau cam destul de sinistre. Deja acum s-au schimbat lucrurile, totuși au trecut atâția ani. Vorba aia,14 ani au trecut”, ne mărturisește autoarea albumului ”Chișinău, mon amour”.
După București, Londra, Ottawa, Paris, Mainz, Berlin, Stuttgart, și încă un ocol prin Paris, Veronique North-Minca a fost chemată să lucreze în R.Moldova.
”Nu era de comparat pentru că eu știam că ajung într-o fostă țară sovietică. Deci mă așteptam să văd niște chestii. Am călătorit și la Odesa, am călătorit și în Bulgaria, am călătorit și în alte țări, foste țări socialiste și cam peisajul urban cam îl știam. Îl știam pe ăla de la București. Îl știam în momentul cel mai sinistru, însă s-a schimbat. Lucrurile s-au schimbat ușor, ușor, ușor. Și bine că s-a schimbat. Am găsit aici o atmosferă foarte diferită datorită oamenilor”.
Fiind pasionată de fotografie, și la Bookfest am zărit-o pe Veronique cu aparatul foto pe umăr. Nu se plimbă prin Chișinău fără el. Am întrebat-o pe autoarea proaspătului album, ce locuri i-au atras atenția când a venit la Chișinău, pentru prima dată, și ce s-a schimbat între timp.
”Niște chestii pe care nu le văzusem în altă parte. Ce anume? De exemplu, îmi plăcea tare mult piața centrală”.
”În 2006 încă erau foarte puțini oameni care fotografiau pe stradă. Lumea nu avea telefon portabil să facă la fiecare cinci minute câte un selfie. Eu mă duceam în piață cu aparatul foto duminica dimineață și începeam să fotografiez niște tejghele. Și unii se uitau la mine speriați pentru că în mintea lor sovietică, cineva care se plimbă cu o cameră în oraș filmează pe altcineva trebuie să fie un KGB-ist în mintea lor și se ascundeau după tejghea. Și ușor-ușor, chestiile astea s-au schimbat cu apariția telefonului mobil și fotografia a devenit ceva care se întâmplă pe stradă și pare normal. Dar la vremea aia, în 2006, era o chestie imposibilă”, își amintește autoarea albumului foto, ”Chișinău, mon amour”.
O singură persoană în piață m-a făcut să mă simt bine, fotografiindu-l, continuă Veronique.”Era un domn care împletea mături. Iar omul ăsta făcea niște mături superbe care nu există deloc la noi. La noi nu e mătură de stradă cu coadă mică, dar am și înțeles ceva – de ce soțul meu mătură cu o singură mână. Soțul meu e din Moldova, din în Moldova de peste Prut pentru că în Moldova mătura tradițională e una cu coadă scurtă. Aici erau așa de frumoase că am început să le filmez. Îmi aduc aminte că unele poze au fost publicate atunci în revista Punkt și lumea mă oprea pe stradă și mă întreba – vai, doamnă, dumneavoastră sunteți persoana care a fotografiat mături, dar eu nu le-am văzut niciodată așa frumoase”, spune Veronique, pasionată de fotografie.
Răsfoind albumul semnat de fosta diplomată franceză zărești și porțile mai vechi și mai noi din Chișinău.”Te aștept diseară la portiță” este un text, semnat de Veronique North-Minca, care însoțește mai multe imagini cu porți din Chișinău, dar și de prin unele sate unde a ajuns autoarea cărții.
”Sunt porți și din centrul Chișinăului pentru că este o carte despre dragostea mea pentru Chișinău. Există un paragraf mai special unde vorbesc de ce duminică nu este nimeni în capitală pentru că toată lumea pleacă la țară și atunci am câteva chestii care sunt cu prietenii la țară sau când vin de la țară aduc bunătăți, dar și fructe și legume sau chestii făcute de bunica sau de mătușă. Și vin duminică seara se adună și fac bairam și se mănâncă înainte să reînceapă o săptămână de muncă”.
”Te aștept diseară la portiță”. ”Câtă poezie am zărit în gardurile tale de lemn, bătute de vremuri care despart proprietățile, într-o țară colectivizat atât de mult timp. Garduri care ascund minuni în care, în funcție de anotimp, își revarsă cu generozitate un belșug de flori, de fructe și de frunze multicolore pe trotuare, spre deliciul trecătorilor și fotografilor rătăciți ca mine”, este un mic fragment semnat de Veronique în noua sa carte.
”E o carte foarte personală. De fapt, textele le-am scris eu în limba franceză și în limba română. Nu este deloc un ghid turistic, este cum am simțit eu în inima mea și de aceea se numește ”Chișinău, mon amour”, precizează Veronique North-Minca.
Dar unde poate fi găsit noul album foto și dacă urmează lansări în România sau Franța?
”Asta încă nu știu, dar sper să fie. Deja se poate cumpăra în Chișinău și în librăriile în România. Se poate comanda și în România, dar am speranța că niște exemplare o să ajungă la Paris. Avem la Paris o persoană care se numește Lea și care ține o galerie unde promovează artiști din Republica Moldova. Și moldovenii, dacă vor să cumpere cărți la Paris, au de unde. Și sper din toată inima cartea mea să ajungă acolo”, afirmă Veronique North-Minca, autorarea cărții ”Chișinău, mon amour”.
În noul album foto al editurii Cartier sunt imagini surprinse de fosta diplomată franceză și la protestele din aprilie 2009 din centrul Chișinăului, dar și la Ziua Națională a Vinului sau Ziua Limbii Române, dar și la unele evenimente amuzante precum ”războiul bradului de Crăciun” din decembrie 2009. Veronique North Minca a participat și la diverse spectacole în Piața Marii Adunări Naționale, unde, spune autoarea cărții,”am dansat multe hore în această piață mereu în pas cu istoria”.
